Se considera adesea ca gelozia care se manifesta intr-o relatie de cuplu intre doi adulti este un sentiment generat de iubire. Daca cei doi reusesc sa comunice pe aceasta tema, sa-si castige reciproc increderea, atunci acest sentiment nu are efecte negative asupra armoniei cuplului.
Mai exista si o alta forma de gelozie care apare uneori in cadrul unei familii, la semnele careia trebuie sa fim atente mai ales noi femeile, in calitate de mame. Este o gelozie care se instaleaza intre copii nostri. Atunci cand sunt mici, copiii sunt puternic marcati atat de firea lor cat si de modul in care percep sentimentele celor din jur fata de ei. Foarte adesea egoismul si simtul de proprietate sunt bine dezvoltate inca din primii ani de viata. Observam de exemplu cu cata indarjire isi pazesc jucariile atunci cand mai au si alti copii acces la ele. Mult mai importanta este insa relatia cu proprii parinti si sentimentul de siguranta pe care il au copii nostri in ceea ce priveste iubirea pe care le-o purtam. Ca urmare se poate intampla ca un copil sa aiba resentimente legate de faptul ca trebuie sa imparta atentia si iubirea parintilor sai cu alt sau alti copii, chiar daca acestia ii sunt frate sau sora.
In special primul copil, care apuca sa se obisnuiasca timp de cativa ani cu statutul de unicat, poate percepe venirea pe lume a celui de-al doilea ca pe un pericol. Avand in vedere acest aspect, trebuie sa incercam sa discutam din timp cu el, sa-l facem sa inteleaga ca viitorul frate sau viitoarea sora nu sunt un personaj care sa le fure din iubirea pe care le-o purtam; ba, dimpotriva, poate fi o fiinta care sa-i daruiasca iubire. Mai trebuie apoi sa avem grija ca ceea ce discutam sa si punem in practica odata cu intrarea in familie a nou-nascutului. Chiar daca ingrijirea celui mic ne ocupa mai mult timp si energie, trebuie sa nu-l neglijam pe cel mare, sa-i amintim mereu ca este important pentru noi, desi cel mic are nevoie de mai multa atentie. Putem chiar sa-i explicam ca si cu el am facut aceleasi lucruri cand era mic, ca i-am acordat tot atat de mult timp si atentie. In acest context este utila si implicarea copilului mai mare in diverse activitati marunte care-l privesc pe cel mic, activitati pe care sa le poata face cu placere, care sa-i dea impresia de importanta si sa-l ajute sa se apropie sentimental de cel mic. In acelasi timp putem observa in aceste momente atitudinea pe care o are fata de cel mic - in ce masura nutreste pentru el sentimente predominant de dragoste sau de gelozie.
Chiar daca vi se pare caraghios, uneori e bine sa-l lasam pe cel mai mare "sa se copilareasca", adica sa se comporte ca si cum ar fi si el din nou foarte mic. Bineinteles ca vom lua totul ca pe un joc de moment, ca pe o gluma; fara sa-l certam prea aspru daca vrea sa stea si el putin in patutul mic, sa se joace cu jucariile specifice sugarilor sau sa bea lapte cu biberonul; dar si fara sa-l incurajam sa continue acest joc prea mult timp.
Un aspect important il reprezinta ceea ce cumparam pentru fiecare dintre copii si mai ales cum intelege cel mare raportul investitiilor facute cu el si cu celalalt. Daca primul copil a acceptat cu usurinta existenta celui de-al doilea, in cazul in care vor urma si alti copii, problema geloziei fata de acestia nu se mai pune in aceeasi masura; iar al doilea copil creste de la inceput cu ideea ca are deja un frate sau o sora cu care sa imparta dragostea parintilor si aparitia celui de-al treilea copil nu-l afecteaza in mare masura. Sunt cu siguranta si exceptii, dar fiecare caz in parte are particularitatile lui.
O importanta majora o are si ceea ce simtim noi pentru fiecare din copii, iar aceasta ar trebui sa insemne mereu aceeasi iubire pentru fiecare dintre copiii nostri, mereu aceeasi rabdare, aceeasi disponibilitate sufleteasca, acceasi grija de a le trasnmite ca sunt egali in ochii nostri si in inima noastra.
IN PARCULET CU COPII
