Totalul afișărilor de pagină

vineri, 30 ianuarie 2009


  LEGENDA GHIOCELULUI 
   
  A fost odata o raza de soare – era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!
  -Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh. 
  Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:
  -Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?
  -Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.
  -Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.
  -Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?
  Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.
  Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.
  Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.
  Dar nu a fost numai atat. Printesa-raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:
  -Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?
  -Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.
  -Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.
  -Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara! 
  Si chiar asa a fost. Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavera, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite.


Jocurile copilariei

Dragi parinti, va mai aduceti aminte ce jocuri practicati voi in tinerete, cand nu existau calculatoare cu curse de masini si barbie dress-up? In mod cert aceste jocuri au ajutat la dezvoltarea voastra armonioasa si sanatoasa... Eu va propun sa ne amintim impreuna de jocurile copilariei noastre si sa ne invatam copiii aceste jocuri, luandu-i pe copii din fata calculatorului si a televizorului. Iata cateva jocuri de care imi amintesc eu:
Flori, fete sau baieti

Cum se joaca? Pai, la inceput se aleg doua persoane, care se duc mai departe de restul lumii, unde se pun de acord asupra unui numar. Se intorc la grup si participantii spun la rand cate un numar pana cand cineva ghiceste respectivul numar. Trebuie sa aleaga unul dintre ei, dar nu oricum. Isi alege un domeniu. Clasicele sunt flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, mancaruri sau bauturi.

Ce doi de la inceput se duc inapoi la colt si se gandesc. Sa zicem ca e vorba de flori. Unul dintre ei decide sa trandafir, celalalt lalea. Se intorc si-l intreaba pe cel care-a ghicit ce prefera intre trandafir si lalea, acela plecand apoi la colt cu cel care reprezenta floarea preferata. Si asa mai departe. N-are nici o finalitate jocul, dar ce mai conteaza cand ai de ales ....

Telefonul fara fir

Regula e simpla, stati insirati, primul ii spune repede urmatorului un cuvant la ureche, ala intelege ce poate, spune mai departe ce-a priceput samd, iar la final se zice cu voce tare ce-a iesit. Cu cat seamana mai putin cu cuvantul initial, cu atat mai bine. 


Telefonul american

Primul ii spune un cuvant celui din dreapta, acela ii spune alt cuvant celui din dreapta lui pana se inchide roata. Cineva sta pe bara si, dupa ce se termina impartasirea de secrete la ureche, incepe sa puna intrebari. Aiurea, ce-i trece lui prin cap, de la "ce-ai facut aseara?" pana "ce i-ai face vecinului X, daca nu te-ar vedea nimeni". 

Tu trebuie sa raspunzi folosind cuvantul care ti s-a spus la inceput. Sa zicem ca cineva ti-a zis lopata si e intrebarea cu vecinull, merge sa-i zici "l-as pune sa dea la lopata". Dupa ce e intrebata toata lumea, cel al carui raspuns s-a potrivit mai bine pune intrebari tura urmatoare. 


Matele incurcate

Va asezati in cerc. In picioare, tinandu-va de maini. Apoi incepeti sa va incurcati. Mana peste picior, picior in capul vecinului, mana pe umar, mana pe sub celelalte maini, capul unde s-o nimeri. Nu va dati drumul la maini, dar va incurcati cat mai bine. Sau mai rau. Daca va prabusiti, asta e, mai incercam. Intra apoi in scena Descurca Tot, un personaj ales de la inceput, pe care l-ati trimis mai departe sa nu va vada acrobatiile. El trebuie sa va descurce... Bafta! Poate fi extrem de amuzant. 

Ţară, ţară vrem ostaşi! 

La acest joc pot participa cât mai mulţi copii.
Copiii se împart în două tabere. Micuţii din fiecare grup trebuie să se ţină de mâini foarte strâns. Primii vor striga: „Ţară, ţară vrem ostaşi!” Iar jucătorii din cel de-al doilea grup le vor răspunde: „Pe cine?”
Unul dintre copiii din primul grup va numi un copil din grupul combatant: „Îl vrem pe... ” Astfel, din al doilea grup va fi ales un copil menit să „spargă zidul” făcut de adversari, pentru a putea rămâne în grupa lui. Dacă nu va reuşi să găsească veriga slabă din tabăra adversă, va rămâne acolo, în echipa opusă.
În final, echipa care rămâne cu un singur copil este cea care a pierdut. 

Fazan 

Minimum doi copii.
Jocul începe când unul din copii spune în gând alfabetul. Apoi, când un alt jucător spune „stop”, litera la care a ajuns cel care spunea alfabetul va fi cea cu care trebuie să înceapă primul cuvânt. Unul dintre micuţi spune un cuvânt care începe cu litera la care „s-a oprit” alfabetul şi care este format din cel puţin trei litere. Următorul copil trebuie să formeze un alt cuvânt a cărui primele două litere să fie identice cu ultimele două litere ale primul cuvânt ales.
În momentul în care un jucător nu mai ştie ori nu mai poate construi vreun cuvânt cu silaba primită, el primeşte un „F”. Astfel, fiecare jucător va avea dreptul la cinci greşeli, penalizate, pe rând, cu „F”, „A”, „Z”, „A”, „N”, după care va fi exclus din joc. În acest joc nu se folosesc niciodată nume proprii ori prepoziţii. Şi nu se repetă niciodată cuvintele! 

De-a v-aţi ascunselea 

Se joacă cu cel puţin 3-4 copii. 
Se alege o numărătoare gen „Andante”, „Un’, doi, trei, alege pe cine vrei” ori alta asemenea. Copiii se aşează în cerc, în timp ce unul dintre ei începe să numere. Participanţii vor fi eliminaţi pe rând de către cel care numără. Copilul care rămâne ultimul e cel care „se va pune”. Îşi alege un loc, stabilit de comun acord cu ceilalţi participanţi, îşi acoperă ochii şi-ncepe să numere din 10 in 10 până la 100. Între timp, ceilalţi copiii se ascund.
După ce numărătoarea a încetat, cel care „s-a pus” trebuie să găsească pe rând pe toţi copiii.
Primul care a fost găsit va fi cel care „se va pune” în tura următoare.