LEGENDA GHIOCELULUI 
   
  A fost odata o raza de soare – era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!
  -Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh. 
  Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:
  -Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?
  -Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.
  -Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.
  -Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?
  Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.
  Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.
  Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.
  Dar nu a fost numai atat. Printesa-raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:
  -Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?
  -Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.
  -Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.
  -Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara! 
  Si chiar asa a fost. Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavera, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite.

Jocurile copilariei

Dragi parinti, va mai aduceti aminte ce jocuri practicati voi in tinerete, cand nu existau calculatoare cu curse de masini si barbie dress-up? In mod cert aceste jocuri au ajutat la dezvoltarea voastra armonioasa si sanatoasa... Eu va propun sa ne amintim impreuna de jocurile copilariei noastre si sa ne invatam copiii aceste jocuri, luandu-i pe copii din fata calculatorului si a televizorului. Iata cateva jocuri de care imi amintesc eu:
Flori, fete sau baieti

Cum se joaca? Pai, la inceput se aleg doua persoane, care se duc mai departe de restul lumii, unde se pun de acord asupra unui numar. Se intorc la grup si participantii spun la rand cate un numar pana cand cineva ghiceste respectivul numar. Trebuie sa aleaga unul dintre ei, dar nu oricum. Isi alege un domeniu. Clasicele sunt flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, mancaruri sau bauturi.

Ce doi de la inceput se duc inapoi la colt si se gandesc. Sa zicem ca e vorba de flori. Unul dintre ei decide sa trandafir, celalalt lalea. Se intorc si-l intreaba pe cel care-a ghicit ce prefera intre trandafir si lalea, acela plecand apoi la colt cu cel care reprezenta floarea preferata. Si asa mai departe. N-are nici o finalitate jocul, dar ce mai conteaza cand ai de ales ....

Telefonul fara fir

Regula e simpla, stati insirati, primul ii spune repede urmatorului un cuvant la ureche, ala intelege ce poate, spune mai departe ce-a priceput samd, iar la final se zice cu voce tare ce-a iesit. Cu cat seamana mai putin cu cuvantul initial, cu atat mai bine. 


Telefonul american

Primul ii spune un cuvant celui din dreapta, acela ii spune alt cuvant celui din dreapta lui pana se inchide roata. Cineva sta pe bara si, dupa ce se termina impartasirea de secrete la ureche, incepe sa puna intrebari. Aiurea, ce-i trece lui prin cap, de la "ce-ai facut aseara?" pana "ce i-ai face vecinului X, daca nu te-ar vedea nimeni". 

Tu trebuie sa raspunzi folosind cuvantul care ti s-a spus la inceput. Sa zicem ca cineva ti-a zis lopata si e intrebarea cu vecinull, merge sa-i zici "l-as pune sa dea la lopata". Dupa ce e intrebata toata lumea, cel al carui raspuns s-a potrivit mai bine pune intrebari tura urmatoare. 


Matele incurcate

Va asezati in cerc. In picioare, tinandu-va de maini. Apoi incepeti sa va incurcati. Mana peste picior, picior in capul vecinului, mana pe umar, mana pe sub celelalte maini, capul unde s-o nimeri. Nu va dati drumul la maini, dar va incurcati cat mai bine. Sau mai rau. Daca va prabusiti, asta e, mai incercam. Intra apoi in scena Descurca Tot, un personaj ales de la inceput, pe care l-ati trimis mai departe sa nu va vada acrobatiile. El trebuie sa va descurce... Bafta! Poate fi extrem de amuzant. 

Ţară, ţară vrem ostaşi! 

La acest joc pot participa cât mai mulţi copii.
Copiii se împart în două tabere. Micuţii din fiecare grup trebuie să se ţină de mâini foarte strâns. Primii vor striga: „Ţară, ţară vrem ostaşi!” Iar jucătorii din cel de-al doilea grup le vor răspunde: „Pe cine?”
Unul dintre copiii din primul grup va numi un copil din grupul combatant: „Îl vrem pe... ” Astfel, din al doilea grup va fi ales un copil menit să „spargă zidul” făcut de adversari, pentru a putea rămâne în grupa lui. Dacă nu va reuşi să găsească veriga slabă din tabăra adversă, va rămâne acolo, în echipa opusă.
În final, echipa care rămâne cu un singur copil este cea care a pierdut. 

Fazan 

Minimum doi copii.
Jocul începe când unul din copii spune în gând alfabetul. Apoi, când un alt jucător spune „stop”, litera la care a ajuns cel care spunea alfabetul va fi cea cu care trebuie să înceapă primul cuvânt. Unul dintre micuţi spune un cuvânt care începe cu litera la care „s-a oprit” alfabetul şi care este format din cel puţin trei litere. Următorul copil trebuie să formeze un alt cuvânt a cărui primele două litere să fie identice cu ultimele două litere ale primul cuvânt ales.
În momentul în care un jucător nu mai ştie ori nu mai poate construi vreun cuvânt cu silaba primită, el primeşte un „F”. Astfel, fiecare jucător va avea dreptul la cinci greşeli, penalizate, pe rând, cu „F”, „A”, „Z”, „A”, „N”, după care va fi exclus din joc. În acest joc nu se folosesc niciodată nume proprii ori prepoziţii. Şi nu se repetă niciodată cuvintele! 

De-a v-aţi ascunselea 

Se joacă cu cel puţin 3-4 copii. 
Se alege o numărătoare gen „Andante”, „Un’, doi, trei, alege pe cine vrei” ori alta asemenea. Copiii se aşează în cerc, în timp ce unul dintre ei începe să numere. Participanţii vor fi eliminaţi pe rând de către cel care numără. Copilul care rămâne ultimul e cel care „se va pune”. Îşi alege un loc, stabilit de comun acord cu ceilalţi participanţi, îşi acoperă ochii şi-ncepe să numere din 10 in 10 până la 100. Între timp, ceilalţi copiii se ascund.
După ce numărătoarea a încetat, cel care „s-a pus” trebuie să găsească pe rând pe toţi copiii.
Primul care a fost găsit va fi cel care „se va pune” în tura următoare.

                                                                       RAZBOINICUL

                                                           

Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant - sunt tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se va restringe.

Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa , nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul.
Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere si tacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le
" suveniruri ".
Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia este una singura - nu sunt cu adevarat niste oameni bine crescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut , anonimatul ne da in sfirsit " libertatea " de a face orice vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot ea il indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim zi de zi si care ne fac viata imposibila.

CUM NE PURTAM PE STRADA

Cind iesim din casa , este obligatoriu sa avem un aspect ingrijit. Sa fim curati , pieptanati si imbracati decent.
Nu este permisa nici o exceptie de la aceasta regula , chiar daca ne ducem doar pina la piine. Este o strinsa legatura intre felul in care ne prezentam si cel in care umblam : tinuta corpului trebuie sa fie drapta , miscarile firesti , naturale. Sa nu dam din miini fara rost , sa nu alergam imbrincind trecatorii , sa nu ii lovim cu pachetele sau cu umbrela pe care o tinem in mina.
In general , sa nu deranjam pe nimeni cu prezenta noastra. Daca din intimplare lovim pe cineva vom spune politicos : " Pardon ! " sau " Va rog sa ma scuzati ! ".
Raspunsul firesc este : " Nu face nimic ! ".
Sa nu privim fix , curiosi , o persoana care ne trezeste interesul - o fata frumoasa , o femeie insarcinata sau , mai grav , un infirm.
Sa ne abtinem sa facem remarci cu glas tare , chiar daca imbracamintea cuiva este mai excentrica.
Sa nu tragem cu urechea si cu atit mai mult sa nu intervenim in discutia a doua persoane chiar daca subiectul ne intereseaza.
Sa nu ingrosam rindurile acelor gura - casca care isi irosesc timpul , asistind la intimplarile strazii - certuri , batai , filmari etc. In schimb , in cazul unor accidente sa nu ne ferim sa dam o mina de ajutor , dar s-o facem numai daca ne pricepem. In cazul bolnavilor de inima care nu trebuie miscati din loc ajutorul nostru le poate fi fatal !
Sa nu fim indiscreti si sa privim in casele oamenilor. Este cea mai mare dovada de proasta crestere. Pe de alta parte nici locatarul n-ar trebui sa se expuna privirilor noastre intr-o tinuta indecenta ( paradisiaca ) , uitind sa traga perdelele.
Daca la o fereastra este o persoana cunoscuta , nu te angajezi intr-o conversatie cu aceasta ci o vei saluta cu un gest amical. Cu atit mai mult , nu-ti vei striga prietenii sau membrii familiei din strada. Folositi telefonul !

GRESELI DE NEPERMIS

Sunt unele gesturi pe care un om civilizat nu le-ar face in public pentru nimic in lume. Cu toate ca ele par de o mare banalitate , se repeta surprinzator de des.
* Sa nu aruncam nicioadata hirtii sau resturi de mincare pe strada. Sa cautam un cos de gunoi sau sa le pastram pina acasa.
* Sa nu ne ridicam ciorapii in vazul lumii. Sa cautam pentru asta un loc mai retras.
* Sa nu ne pieptamam , sa nu ne dregem fardul , sa nu ne stergem pantofii , sa nu ne curatam unghiile in public.
Toate aceste lucruri se fac inainte de a pleca de acasa.
Un om civilizat nu fumeaza pe strada. Daca un barbat cu tigara in gura nu ne socheaza , pentru o femeie gestul este dezagreabil. De asemenea nu este permis sa mincam pe strada. Cu toate acestea , din lipsa de timp , recurgem deseori la serviciile pe care ni le ofera numeroasele chioscuri cu mincare gata preparata. Sa nu pornim pe strada cu mincarea in mina oricit de grabiti am fi.
Aceste reguli si interdictii sunt valabile in toate situatiile in care suntem in multime : tirguri si expozitii , holuri de cinematograf , aeroport , gara , statii de tramvai sau de metrou.

CUM MERGEM PE STRADA

De regula , mergem pe strada alaturi de o femeie sau de un barbat. Daca trotuarul se ingusteaza la un moment dat , daca apare un pasaj sau daca fluxul mare de pietoni ne obliga sa ne despartim de insotitorul nostru politetea ne cere sa tinem seama de citeva reguli elementare : femeia trece inaintea barbatului , virstnicul inaintea tinarului , superiorul inaintea subalternului. Exista si unele exceptii cind procedam invers - la o traversare periculoasa , barbatul isi protejeaza insotitoarea si trece in fata ei intinzindu-i mina pentru a o sprijini.
Un barbat trebuie sa-i ofere ajutorul unei femei necunoscute ? Daca este nevoie , da. Pe o strada taiata de santurile unor lucrari publice , in cazul unei ploi torentiale barbatul nu va trece nepasator pe linga o doamna care se afla in impas. O va sustine sa nu cada pe pamintul alunecos sau ii va oferi protectia umbrelei sale conducind-o pina la un loc adapostit. Sa amintim ca odata rezolvata situatia delicata , el isi va lua ramas bun iar doamna ii va multumi.
Dar mergind pe o strada nu suntem totdeauna in impas.
Sa presupunem ca ne plimbam , pur si simplu. De regula locul doamnei este in partea dreapta a barbatului , tot din dorinta de a o proteja , caci bordura strazii e mai aproape de el.
Daca vitrinele , de pilda , se afla tot pe dreapta , ea le va putea privi nestingherita. Daca insa acestea sunt pe stinga , cei doi isi vor schimba locurile , de dragul doamnei care nu rezista niciodata ispitei de a fi la curent cu moda.
Daca suntem in grup , sa avem grija sa nu ocupam tot trotuarul ca si cum ne-ar apartine. Nu putem merge alaturi mai mult de trei persoane. Se intelege ca nu vom discuta cu totii in cor , ca nu vom ride in hohote. Daca din grupul de trei persoane face parte un copil , el va fi incadrart de cei doi adulti , daca este vorba despre doi copii , acestia vor sta in stinga si in dreapta adultului. Lucrurile trebuie sa se petreaca astfel pentru ca este bine sa nu ne lasam copii din mina pe strada.
O alta situatie : cind o femeie va fi incadrata de doi barbati , cel mai in virsta va sta in drapta ei.
In schimb , intr-un grup de trei , doua femei vor incadra un barbat , locul din dreapta acestuia fiind ocupat de cea mai in virsta.
Daca este vorba despre trei femei sau trei barbatii , persoana mai importanta sau mai in virsta va ocupa locul din mijloc.
In cazul unei circulatii aglomerate grupul nu poate ramine compact. Persoana din stinga , indiferent de sex , le va lasa pe celelalte doua sa mearga inainte. Nu vom proceda asa daca insotim doua doamne. Le vom acorda intiietate si le vom urma indeaproape.
Pe munte sau la urcarea unei scari inguste barbatul trece primul , aruncind mereu o privire in spate spre insotitoarea sa.

CONVERSATII PE STRADA

Strada nu prea este un loc potrivit pentru o conversatie. Cu toate acestea ni se intimpla tuturor sa ne intilnim cu o cunostinta si sa schimbam citeva cuvinte. Daca interesele noastre o cer , discutia se poate prelungi. Sa nu raminem in mijlocul drumului , ci sa ne retragem linga o casa sau linga o cabina telefonica cind strada este foarte aglomerata.
Sa presupunem ca ne-am intilnit cu o prietena care merge in directie opusa. Daca aceasta se grabeste si discutia este necesara vom face citiva pasi impreuna.
Cum procedam daca prietena noastra este insotita de cineva ? Initiativa trebuie sa-i apartina acesteia care urmeaza sa faca si prezentarile. Nu ne vom intinde la vorba.
Suntem in strada , nu acasa , si , in plus , prezenta noastra intimplatoare i-ar putea stinjeni pe cei doi. La fel stau lucrurile daca ne intilnim cu doi barbati. , dintre care cel putin unul este o cunostinta apropiata. Ne rezumam sa-i salutam. Daca nu beneficiem decit de un salut este semn ca o discutie este inoportuna.
Daca suntem grabiti si nu vrem sa stam de vorba cu cineva , salutam eventualele cunostinte intilnite si ne continuam drumul. In nici un caz nu le vom evita intorcind capul.
Ni se pare necesar sa va sugeram cum trebuie sa procedati in situatia in care stati de vorba cu cineva si un prieten care trece pe linga dumneavostra doreste sa va comunice ceva important. Bunele maniere ne obliga pe toti trei la o anumita conduita : dumneavostra veti face prezentarile , prietenul dumneavoastra va va spune doar citeva cuvinte si isi va continua drumul , cealalta persoana nu intervine in discutie. In nici un caz nu va profita de ocazie pentru a-i solicita ceva noului venit , presupunind ca acesta are o functie importanta. Astfel de persoane
" indraznete " sunt foarte prost catalogate in societate , iar daca sunt tolerate in continuare , aceasta se datoreaza delicatetei celorlalti.
Mi s-a intimplat ca unei prietene cu care stateam de vorba pe strada sa i se ofere , iar ea sa refuze , un bilet gratuit la un concert la care as fi mers cu mare placere.
Poate parea o prostie dar codul manierelor elegante m-a oprit sa-l cer pentru mine , cu toate ca facusem cunostinta cu amabila persoana cu o clipa inainte.

TRANSPORTUL IN COMUN SI POLITETEA

In mijloacele de transport in comun , loc unde avem de-a face cu persoane total necunoscute , comportamentul nostru trebuie sa se supuna unor anumite reguli de politete.
In statie , in general , ar trebui sa se stea la rind.
Se practica acest lucru in numeroase tari si este foarte eficient.
La urcare , veti acorda prioritate doamnelor , persoanelor mai in virsta , femeilor cu copii in brate , infirmilor. Daca este aglomeratie , va veti pregati din timp sa coboriti , spunindu-le celor din fata : " Imi permiteti ? " sau " Coboriti la prima statie ? " , pe un ton civilizat si fara a va face loc cu coatele. In nici un caz , nu veti pune nima pe nimeni. Daca , din greseala , ati lovit pe cineva , trebuie sa-i cereti scuze.
La noi in tara , in mod conventional , s-a astabilit ca urcarea calatorilor sa se faca prin usa din spate , iar coborirea pe la mijloc sau prin fata. Exceptie de la aceasta regula fac femeile insarcinate sau cu copii mici in brate , batrinii sau infirmii care pot urca si prin fata. Acestia au obligatia sa-i astepte pe calatorii care doresc sa coboare.
Retineti ca in alte tari , urcarea se face numai pe usa din fata pentru a prezenta soferului legitimatia de calatorie sau pentru a achita pretul biletului.
Daca toate scaunele sunt ocupate , este obligatoriu sa cedam locul batrinilor , femeilor insarcinate sau cu copii mici , infirmilor sau bolnavilor. Din gentilete putem oferi locul si altor persoane , in general , doamnelor. Dar acest gest de amabilitate nu trebuie inteles gresit. Deseori vedem mame sau bunici grijulii raminind in picioare linga
" printisorul " de zece ani care se lafaie in voie pe locul pe care l-am oferit lor si nu baiatului. Oare aceste doamne nu-si dau seama ca " educa " in mod cert un prost crescut ?
Persoana careia i s-a cedat locul nu trebuie sa se poarte ca si cind acest lucru i s-ar cuveni , ci sa multumeasca cu naturalete pentru gestul politicos.
Daca o doamna este insotita de un barbat , acesta ii va cumpara biletul si-i va oferi locul de linga geam. Daca nu exista decit un singur loc liber el va fi oferit doamnei , iar domnul va ramine linga ea in picioare. In nici un caz nu o va parasi , repezindu-se la un loc liber cind se iveste ocazia.
In mijloacele de transport in comun ne purtam cit mai atent cu ceilalti calatori. Asta nu inseamna ca avem voie sa-i fixam cu o privire dezaprobatoare sau prea admirativa , ci nu-i bruscam , nu-i calcam pe picioare , si nu-i incomodam cu pachetele noastre. Avem grija ca geanta pe care o purtam pe umar sa nu-i loveasca in cap pe cei care stau jos. Daca am gresit este obligatoriu sa ne cerem scuze. Tot obligatoriu e ca celalalt sa raspunda : nu-i nimic , se intimpla.
In cazul in care stam de vorba cu o persoana cunoscuta , vom urma aceleasi reguli dupa care ne conducem daca o intilnim pe strada. In plus , nu vom discuta peste capetele oamenilor , ridicind glasul pentru a fi auziti.
Evident , trebuie sa ne abtinem de la orice comentariu neplacut la adresa celorlalti calatori si sa nu intervenim in discutiile dintre acestia. Cind este absolut necesar si asisitam la un furt , de pilda , vom interveni prompt si eficient in favoarea pagubasului. In nici un caz nu trebuie sa ridicam tonul si sa recurgem la un limbaj necivilizat.
Vom folosi intotdeauna pronumele personal de politete
" dumneavostra " in loc de " mata " , " dumneata " sau " tu " chiar daca ne adresam unui om mai modest imbracat.
Din pacate , la noi o calatorie cu mijloacele de transport in comun este un calvar tocmai din cauza lipsei de maniere a calatorilor. Insusirea regulilor de buna purtare pe care le-am amintit ar elimina vesnicele discutii la care asistam zilnic fara voia noastra.
As propune firmelor care isi fac reclama in mijlooacele de transport in comun - de exemplu , firmei
Coca-Cola - sa afiseze aceste pagini pe panoul de reclama.
Nu ar fi rau deloc !

CUM SA NE PURTAM CIND SUNTEM LA VOLAN ...

Nici cind circulam cu alte mijloace de transport nu ne purtam la intimplare. Intr-un taxi , de pilda , un client nu se aseaza linga sofer decit daca doreste sa vada orasul.
Barbatul care insoteste o doamna nu se va aseza linga sofer , ci in spate , linga ea.
Daca mergem cu o masina particulara apare o modificare a etichetei : ne vom aseza linga cel care conduce masina. Ar fi nepoliticos sa stam in spate. Daca in masina sunt mai multe persoane vom ceda locul din fata celei mai in virsta sau unei doamne. Daca este vorba despre un cuplu , sotul va ocupa locul din spate.
Proprietarul masinii deschide portierele , ii ajuta pe invitatii sai sa urce , se aseaza ultimul , se asigura ca usile sunt bine inchise , si apoi se aseaza la volan. La sfirsitul calatoriei este primul care coboara din masina ca sa-i ajute pe musafirii sai sa coboare. La intoarcere , are obligatia de a le conduce pe doamne pina la usa casei lor.
Daca la volan se afla o femeie , de deschiderea , inchiderea portierelor si de bagaje se ocupa unul dintre barbatii din masina. Este de-a dreptul comic , ca dintr-un exces de zel , domnul sa duca poseta doamnei care a sofat. Dar , o va ajuta sa coboare , oferindu-i mina.
Daca invita pc cineva la o plimbare cu masina , e urit sa-i pretindem bani de benzina. Daca ne oprim la un restaurant nu vom avea pretentia sa ni se plateasca si consumatia noastra. Cheltuielile vor fi impartite egal. Asa este corect. Altfel stau lucrurile daca prietenii nostri hotarasc si noi suntem de acord sa ne ofere o masa la " Sura
Dacilor " - de pilda. Drumul ne priveste pe noi , masa pe ei.
Cind este posibil , ocupantii unui vehicul ii saluta pe pietonii cunoscuti , la o traversare sau la un stop.
Tinuta de gala ne obliga sa mergem la receptii , la teatru , la opera cu masina noastra ori cu taxiul. Daca suntem cu masina , sa ne hotarim cine va conduce la intoarecere ca sa nu bea nici un strop de alcool. O masina distrusa , spitalizarea sau o inmormintare costa cu siguranta mai mult decit un taxi !
Daca in alte situatii , politetea este o problema de optiune , cind suntem la volanul unei masini ea este de o necesitate vitala. Undeva in Middle West la trecerea peste calea ferata , se afla un anunt elocvent : " Trenul are nevoie de 15 secunde pentru a traversa acest pasaj , fie ca masina dumneavoastra se gaseste sau nu pe el ! " Un viraj periculos este semnalizat cu astfel : " Urmatorul spital este la 200 de kilometri ...". Batrina noastra Europa , nu apeleaza inca la umor in acest domeniu , ci recurge tot la semnele de circulatie conventionale.
Sa nu intelegem cumva ca in America nu exista semne de interdictie sau politie. Pericolul pe care il reprezinta atit soferii , cit si pietonii neatenti este acelasi. Ne refeream doar la faptul ca metodele educative in domeniul circulatiei rutiere pot fi dintre cele mai diverse.
Aproape zilnic la T.V. ni se prezinta accidente tragice. Toate au aceeasi cauza - nerespectarea unor norme de conduita civilizata. Ne-am astepta ca dupa o astfel de emisiune , batrinelul cutremurat ca un semen de-al sau a murit in mod absurd , trecind pe rosu , sa astepte oricit in fata unui semafor defect pentru a traversa. Dar nu se intimpla asa. Vom vedea ca zeci de oameni seriosi isi incearca " norocul " , ca la ruleta ruseasca , nerespectind interdictiile pe care ei le cunosc de fapt foarte bine.
Aproape nu exista om care sa nu stie ca nu are voie sa traverseze strada oricum si oriunde , ca nu este bine sa-ti lasi copilul sa se joace in mijlocul drumului sau ca atunci cind sofezi esti obligat sa te opresti si sa acorzi prioritate pietonilor chiar din momentul in care acestia au pus piciorul pe " zebra ". Pentru un cetatean venit dintr-o tara civilizata , dezordinea ce caracterizeaza circulatia rutiera de la noi este de neconceput. Am vazut in Suedia oameni asteptind rabdatori la stop , desi trecuse miezul noptii si strazile erau pustii...
De-a lungul timpului , s-au realizat mii de anchete privind motivele ce-i determina pe oameni sa incalce regulile de circulatie. Raspunsurile sunt mereu aceleasi : lipsa de atentie si graba. Noi am adauga : lipsa de politete. Suna poate ciudat , dar acesta este adevarul. Cel care traverseaza
Calea Victoriei pe unde are chef este un om prost crescut.
O comportare civilizata in traficul rutier nu are inca o traditie indelungata cum au legile bunei purtari in celelalte domenii sociale. Nerespectarea normelor de politete in societate se pedepseste , cum am vazut , cu excluderea noastra treptata din medii pe care le-am frecventat altadata cu placere. Nerespectarea normelor de politete pe sosea se plateste cu viata !
Din exemplele date putem deduce ca in acest domeniu , mai mult decit in oricare altul , rigorile legii coincid cu rigorile politetii. Mai mult decit atit , legea nu se poate referi la infinitatea de situatii ce apar cind suntem la volan , punindu-ne viata in pericol.
Un sofer experimentat va va spune ca din vina lui nu poate avea loc nici un accident , dar de fiecare data cind pleaca la drum o face cu teama. Ea ii este provocata de " fantezia " si de lipsa de responsabilitate cu care conduc ceilalti.
Domnul care lasa o doamna grabita sa treaca pe rosu pentru a prinde tramvaiul nu este bine crscut daca nu s-a asigurat privind in oglinda retrovizoare , ca nu-i incurca pe soferii din spatele sau. In acest caz respectarea regulilor de circulatie trece inaintea legilor politetii.
Solidaritatea care exista - sau care ar trebui sa existe - intre conducatorii auto pe sosea , este tot o forma de politete. Ea si nu legea ii obliga pe acestia sa opreasca pentru a-i ajuta pe cei ramasi in pana si tot ea ii determina sa faca un gest amical necunoscutului care i-a permis o depasire.
Dar a-i avertiza pe cei ce vin din partea opusa , semnalizind un punct de control sau un radar este o solidaritate prost inteleasa. Cei care pacalindu-i pe politisti conduc apoi cu viteza maxima , pot deveni victime ale unor grave accidente.
Cu toate ca subiectul este inepuizabil , ne oprim aici.
Nu inainte de a va recomanda sa va lasati cartea de vizita cu scuzele de rigoare pe parbrizul masinii pe care ati lovit-o usor in parcare. Veti da dovada ca sunteti un adevarat gentleman !

IN RESTAURANTE , IN CAFENELE , IN
LOCALURI PUBLICE

De cum intram intr-un local public , toate privirile se indreapta spre noi. O stim cu toii din proprie experienta ! Si parca mai mult ca oricind suntem analizati in mod critic din cap pina in picioare. Ne simtim stinjeniti deseori si avem trac de parca am da un examen. Sa incercam sa-l trecem impreuna , reflectind asupra acelor norme care se impun in astfel de situatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca exita reguli in insasi alegerea unui restaurant.
Daca este vorba despre un local caruia i s-a dus vestea ca se maninca bine si e mereu arhiplin , va retineti din timp o masa mai ales cind aveti invitati. Nu este o dovada de meschinarie sa va interesati de preturile practicate , ci o necesitate. Rezervarea cit si informatiile se pot obtine foarte simplu prin telefon. Astfel , veti putea lua o decizie buna , caci fiecare dintre noi doreste sa le ofere o seara placuta prietenilor sau oamenilor de afaceri cu care lucreaza.
Optiunea nostra ar trebui sa fie dictata numai de preferinte bine motivate. Dar din snobism unii intra numai in restaurante de lux. Pe linga faptul ca ii costa o gramada de bani , se pot pune si in situatii penibile de pilda sa ramina datori. Exista restaurante de diverse categorii pentru orice buzunar. Chiar modeste , unele dintre ele pot oferi mincaruri bune si o ambianta placuta. Va veti informa de la prietenii care ies mai des sa manince in oras. Toate aceste recomandari sunt facute cum am mai spus mai ales celor care au invitati.
Tinuta trebuie sa fie corespunzatoare unei iesiri in lume. Uneori ea este ceruta in mod obligatoriu de anumite restaurante. Tinuta trebuie adaptata la pretentiile restaurantului , dar e bine sa tinem cont si de ocazia cu care am fost invitati , precum si de modul in care se vor imbraca ceilalti comeseni. Doamnele se pot sfatui in prealabil.
Vor evita astfel sa semene cu doua gemene imbracate in pulovere identice din pura coincidenta. De asemenea , o tinuta axcentrica poate fi nepotrivita cu ambianta localului. O doamna cu umerii goi , pierduta in niste uriase saloane de marmora insuficient incalzite , iti poate provoca cel mult mila , nu si admiratie. Cea mai potrivita imbracaminte pentru restaurante ramine cea eleganta de oras. Nu te duci in trening la
" Athenee Palace " chiar daca ai buzunarele doldora de bani.
Un chelner stilat al unui mare restaurant parizian spunea spre sfirsitul vietii , ca un titlu de glorie , ca nu a permis niciodata unei persoane sa intre in local daca era imbracat in gris , deoarece tinuta de seara era obligatorie !
Nici situatia contrara nu este admisa : sa te imbraci elegant pentru a intra sa maninci intr-un local foarte ieftin. Sa pui in inferioritate niste oameni modesti si cumsecade , inseamna sa fii total lipsit de tact. E probabil ca acesti oameni nici nu ne vor observa , daca ne vom purta firesc , fara ostentatie. Sa nu facem nota discordanta stergind scaunele cu batista , tacimurile cu servetelul , cerind cu voce tare sa ni se schimbe fata de masa etc. Purtindu-ne astfel , chiar imbracati ultraelegant vom dovedi ca noi suntem cei prost crescuti si nu persoanele in salopeta si cu sapca pe cap intre care ne aflam intimplator. Fiecaruia dintre noi i se intimpla sa intre intr-un mediu cu care nu este obisnuit.
Sa ne comportam , cu respect fata de obiceiurile locului. Este bine sa trecem neobservati si sa nu ne ocupam de vecini , asa cum nici ei nu se vor ocupa de noi.
Cind intram intr-un restaurant , sa nu trintim usa in nasul celui din spatele nostru , ci chiar sa o tinem , ca sa poata intra si el. E normal ca acesta sa ne multumeasca.
Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i deschida usa , lasind-o sa paseasca inaintea lui. Isi conduce invitata la garderoba unde o ajuta sa isi scoata haina.
Doamna poate ramine cu palaria pe cap dar amindoi isi vor scoate manusile. Nu se intra in restaurant cu paltonul , cu palaria pe cap sau cu umbrela in mina, chiar daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri libere. Cu atit mai mult nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi.
Primul care intra in restaurant este barbatul pentru a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din jur si pentru a-i cere sefului de sala sa-i indice o masa libera. Uneori , in lipsa acesteia , esti obligat sa te asezi la o masa deja ocupata. In prealabil trebuie sa ceri permisiunea celor prezenti si sa astepti raspunsul lor. Chiar daca nu sunt deosebit de incintati , acestia nu au voie sa se retraga ostentativ la celalalt capat al mesei. In orice situatie doamna este rugata sa-si aleaga locul pe care-l doreste. Barbatul trage scvaunul pe care urmeaza sa se aseze invitata sa , si ocupa locul de vizavi , daca este liber.
Lista de bucate este consultata de fiecare in parte.
Dupa ce s-au hotarit ce vor sa manince si sa bea , domnul este cel care da comanda. O doamna evita sa vorbeasca cu chelnerul , pe tot parcursul mesei.
Daca avem invitati jucam rolul amfitrionului , facindu-le recomandarile de rigoare. Vom alege cele mai bune vinuri si cele mai alese mincaruri. E firesc sa achitam si nota de plata.
Daca la masa iau parte mai multe perechi , comanda va fi facuta de unul dintre barbati , dupa ce a aflat care sunt preferintele tuturor. Asupra platii , decizia se ia dinainte.
Se poate face o nota comuna sau separata. Eventualele neintelegeri se rgleaza ulterior intre barbati.
Cind incepem sa mincam , ne asezam confortabil , apropiindu-ne de masa , pentru a nu ne pune sevretul pe genunchi. Il folosim doar pentru a ne sterge buzele , la nevoie , si nu-l impaturim frumos la sfirsit.
Serviciul la masa intra in atributiile chelnerului care le da intotdeauna intiietate doamnelor. Daca in lipsa acestuia barbatul toarna vin in pahare , nu punem sticla pe masa ci in frapiera. Degustam vinurile la inceput si ne decidem asupra celui care ni se pare mai potrivit. Nu uitati ! - Pestele merge cu vin alb , friptura cu vin rosu.
Recunoastem oamenii bine crescuti dupa raritatea reclamatiilor si dupa tonul adoptat cind le fac. Nu sunt admise discutiile in contradictoriu cu chelnerii chiar daca avem dreptate. Nu ne dam in spectacol ! Orice nemultumire se adreseaza sefului de sala sau patronului restaurantului. Fara nervi , fara tipete , fara amenintari.
Masa ia sfirsit numai la dorinta doamnei care va insoteste. Chemati discret chelnerul pentru a achita nota de plata. Verificati-o cu o privire , caci aveti dreptul sa corectati greselile flagrante. Daca se iveste o problema , o rezolvati simplu , cerind lamuriri chelnerului. Veti apela la patron numai daca este absoluta nevoie.
Nu discutati nota de plata cu invitatii dumneavoastra , manifestindu-va satisfactia ca a costat putin sau deceptia ca a costat prea mult. Nu comentati , in nici un caz , faptul ca ati fost incarcat cu doua salate pe care nu le-ati comandat si de care nici nu v-ati atins. Este vina dumneavostra ca nu i-ati atras atentia chelnerului la timp ca ... detestati salata.
La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice , tragindu-i scaunul. Ca si la intrare , tot el merge cu un pas inainte , fara a lasa insa impresia ca nu sunt impreuna. La garderoba prima care se imbraca este doamna.
Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn sa-si puna paltonul sau fularul. Este ridicol.
Ce facem cind suntem singure si vrem sa mincam in
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII oras ?
IIIIIII
O doamna nu intra intr-un local unde se servesc cu predilectie bauturi alcoolice.
In schimb ii este permis sa intre intr-un restaurant de lux. Nu se pune problema cind este vorba despre o cafenea , o patiserie , un snack-bar. Odata asezata la masa va vorbi numai cu chelnerul , numai acestuia ii va cere sa-i cumpere un chibrit , sau sa-i imprumute o bricheta. Nu va arunca priviri insistente si curioase prin sala , nu se va pieptana si nu-si va retusa machiajul la masa. Toate aceste gesturi pot fi facute inconstient dar ele risca sa fie gresit interpretate , si " imprudenta " - daca e vorba de o imprudenta - risca sa intre in niste incurcaturi penibile.
Este infinit mai usor sa previi un conflict decit sa-l rezolvi odata declansat. Oricum sunt destui prost crescuti in jurul nostru ce nu cunosc o norma elementara de politete - interdictia de a te adresa unei femei singure - ca sa le mai dam si noi apa la moara prin gesturi ce par provocatoare.
O doamna sau doua doamne singure intr-un restaurant nu-si vor comanda nici un fel de bauturi tari si ar fi de dorit sa evite chiar si vinul. Daca imaginea unui barbat beat este neplacuta , cea a unei femei ametite este insuportabila.

SITUATII SPECIALE LA RESTAURANT

Se intimpla uneori sa fim " uitati " dupa ce am facut o comanda. Intr-un local aglomerat acest lucru este explicabil.
Nu vom bate cu o moneda sau cu inelul in pahar. Sa retinem cind am vorbit cu chelnerul figura acestuia , sa ne sculam de la masa si sa-i reamintim ca asteptam de mult. O vom face ferm dar fara comentarii agresive si inutile.
Cind ne cade ceva de pe masa , o maslina , o chifla etc si sunt la indemina sa nu consideram o lipsa de distinctie gestul de a le ridica. Tacimul cazut se pune deoparte si se cere altul.
Rezistati la insistentele chelnerului care va ofera un fel rar si costisitor. A intreba : " e proaspat ? , e bun ? " este absolut inutil , ce v-ati astepta sa va raspunda ? Aveti incredere in patron. Numai el raspunde in fata legii - daca asta va consoleaza - atunci cind ajungeti pe patul de spital !
- Cind va place in mod deosebit un fel de mincare transmiteti felicitari bucatarului. Acesta , adeseori va veni sa primeasca multumirile dumneavoastra personal.
- Daca nu va place nimic , nici seviciul nici mincarea , nu faceti o scena personalului din restaurant. Platiti si plecati , nu inainte de a va spune parerea patronului precizind ca veti ocoli in viitor acest local. Nu mai este nevoie sa atragem atentia asupra tonului care va fi deosebit de politicos. Este suficient.
- Ceea ce am platit , dar nu s-a mincat sau nu s-a baut nu se ia acasa. Nici pretentiile pe care le avem de la chelner de a ne face un pachet pentru animalele de acasa , nu fac o impresie prea buna. Este o economie inutila , iar pisicuta noastra in mod sigur nu stie ca am fost la restaurant , deci nu se va supara ca nu i-am adus si ei ceva !
- Un barbat atent va ajunge la restaurantul in care si-a fixat intilnire cu o doamna , cu jumatate de ora inainte. Isi va alege un loc de unde sa poata observa intrarea , pentru a-i iesi in intimpinare. Doamna ar trebui sa respecte cu exctitate ora fixata si sa nu cocheteze cu celebrul " sfert academic ".
- Cind intram intr-un hotel si vedem o cunostinta , ne vom asezam la masa acesteia numai daca suntem invitati. S-ar putea ca aceasta sa astepte pe cineva si din delicatete sa nu o marturiseasca din primul moment. Odata asezati , ne va fi mult mai greu sa ne ridicam si sa ne cautam alt loc in momentul in care simtim ca am devenit inoportuni. Oamenii vin la restaurant nu numai ca sa manince ci si sa stea de vorba. Nu putem sili pe nimeni , ca din politete sa ne accepte prezenta o seara intreaga. Aceasta situatie se poate ivi chiar intre prieteni foarte buni pe care nu ne vom supara ca nu ne-au invitat la masa lor. Au avut probabil motive serioase sa o faca.
Serviti sau serviti-va ?
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
Reproducem un text dintr-un cotidian , inserat in rubrica " Telefonul de la miezul noptii " :
" - Ce au mai facut tricolorii dupa meciul cu americanii ?
" - Miercuri au vizitat platourile de filmare de la
" Universal Studios " , dupa care au servit masa la
IIIIIIIIIIIIIIII restaurantul Minion , patronul fiind un roman , mare amator de fotbal. A fost un moment de destindere pentru jucatori , inconjurati de o multime de romani stabiliti in America. "
Din rindurile de mai sus intelegem ca tricolorii nostri , ca sa mai scape de stress si monotonia? jocului , au preluat indatoririle chelnerilor in localul unui patron roman , care le-a oferit acest ... divertisment : si au servit masa ( cui ? ). Poate insa ca autorul articolului nu a vrut sa spuna asta. Poate ca a vrut sa spuna : au mincat , au luat masa la restaurantul Minion si au fost serviti cu multa amabilitate ...
Singurele forme corecte de folosire a acestui verb buclucas sunt : serveste-te ( te rog ) sau serviti-va ( va rog ).
Eu servesc masas , eu - gazda sau eu - chelner iar musafirii sunt serviti , se servesc si nu servesc ! Cum va suna : sa mergem sa servim masa la Intercontinental ?

BACSISUL - O PROBLEMA DELICATA

Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este in primul rind un om cinstit , caruia nu-i place sa ramina niciodata dator. El este obligat , prin statutul sau , sa dea mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu sunt platiti deloc , in schimbul unor servicii marunte.
In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru a obtine niste avantaje , pentru ca drumul care duce de la mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al societatii , este deschis. Un om educat va sti cui trebuie si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma , atunci cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.
In Europa se aud voci tot mai numeroase care se ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor incluse. La hoteluri , la restaurante , in turism , se precizeaza de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra obligatie , in toate tarile in care stim ca exista acest obicei , este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu.
Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului de exemplu , maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei.
Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de la client. Sunt bani cinstiti , obtinuti prin efectuarea unor munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care te serveste de salariul care i se cuvine. La noi , in modestele faze de privatizare prin care trecem , au aparut cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste salriati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt incluse in nota de plata , iesind onorabil din incurcatura.
Un mic local se poate numi " Ca la mama acasa ! " dar sa nu intelegem ca suntem " la mama acasa " !
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate , cum am crede , ci de proasta crestere. Este un gest care da nastere unor comentarii ironice , chiar din partea celor care il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar , consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata , te califica drept prost crescut , in primul rind fata de tine. Despre cei din jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
- Cui dam ? Cit dam ?
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei : chelnerii , soferii de taxi , coafezele , frizerii.
Aprecierea sumei se face si in functie de categoria restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se dau : garderobierilor , plasatoarelor , baietilor care ne fac diverse comisioane , soferilor de autocar , ghizilor precum si personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata este recomandabil sa lasam ceva , in special celor care au servicii mai grele : portarilor , in special celor de noapte , hamalilor , cameristelor , liftierilor , bucatarilor , mecanicilor auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic in plus patronului sau directorului unui hotel sau restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege.
Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se respecta , cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume sunt considerate mita si , dupa cum am mai spus , mita stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania , de pilda , bolnavii care s-au insanatosit obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa darurile primite , ar ramine in mod sigur fara serviciu.
Despre bani nici nu poate fi vorba , pentru ca fiecare cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim ? - nu era - nu este o lume normala , mai ramine de discutat situatia delicata in care suntem siliti sa dam sume de bani sau " atentii " pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce nu ne-am gindi putin cind ne " ajutam " copilul premiant - fara ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor copii , nevinovati in fond , cind vor intelege ca nu chiar ... totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din vocatie si refuza cu indignare astfel de " stimulente ". Dar ... se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu , cu toate ca din nefericire se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut
" uita " sa dea o mica suma de bani portarului de la restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat un taxi. Dar , acelasi domn ofera un bacsis portarului de la spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o ilegalitate se rezolva simplu : va trebui sa-si caute alt loc de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om prost crescut ? Este oare incurabil ? Viitorul societatii in care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca trebuie sa dai un bacsis , oricind li se face un serviciu.
Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concep sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un lucru delicat , ca in toate situatiile cind e vorba de bani.
Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine pe altii ( balcanici , fanarioti , turci ) si ar trebui cit mai repede eliminat din viata noastra. Cum ? Vom vedea !

TEATRUL , CINEMATOGRAFUL , CONCERTELE ,
EXPOZITIILE

Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare , mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal , teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri , exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest lucru este absolut interzis la teatru sau la concert.
Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul , dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena , chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust.
Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi , mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci , sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul care aude cele mai multe magarii din lume !

LA PENSIUNE , LA HOTEL

Nu exista reguli de buna purtare speciale pentru hotel. Peste tot bunele maniere au aceleasi forme. Se aplica la fel de bine intr-un hotel de lux ca si intr-o mica pensiune de familie. Teama resimtita de toti oamenii in fata marilor hoteluri , cu portari galonati , cu lustre stralucitoare nu e intemeiata. In spatele figurii impasibile a portarului de hotel se afla un om capabil ca si tine sa aprecieze politetea. Un mare hotel pe linga unul mic este ca orasul fata de sat. Intr-o pensiune se saluta intrind in sufragerie.
Daca e vorba de un cerc mic - te prezinti singur , daca n-a facut-o patronul. Intr-un mare restaurant nu saluti decit persoanele de la masa ta. Daca este o masa mare cu multi oameni vei saluta doar vecinii de masa si le vei face un semn amical cu capul la plecare. Daca ne intilnim astfel de mai multe ori , calea prezentarilor este deschisa si vom avea grija , bineinteles , sa respectam regulile ce se impun.
Intr-un hotel vom lasa hamalul sa ne duca bagajele in camera , vom telefona pentru a cere sa ni se aduca micul dejun , sau pentru a ruga un salariat sa ne duca o scrisoare la posta. Dar si aceasta cu o conditie : sa acordam personalului consideratia necesara. Sa-l rugam politicos , sa-i multumim , sa ii oferim bacsisul corespunzator imediat ce serviciul este facut.
Intr-o statiune sau intr-un hotel te vei purta ca si acasa sau intr-o vizita la prieteni , adica , bine. Nu este nevoie sa-ti schimbi identitatea. Am intilnit in hoteluri oameni care la ei acasa traiau foarte modest iar acolo erau vesnic nemultumiti , facind in permanenta observatii personalului de srviciu. In schimb , tot in hoteluri am vazut si oameni cu o situatie materiala foarte buna , ce acceptau micile neplaceri inerente , cu un zimbet amuzat si , fara sa faca mult caz de ele.
Deci , retinem ca regula generala : sa nu deranjam si sa nu ne purtam dupa principiul , dupa mine potopul. Catifeaua de la draperii nu este pusa in camera ca sa ne stergem cu ea pantofii , becurile de la veioze trebuie sa foloseasca si urmatorilor vizitatori , iar mocheta va arata mai bine daca nu este arsa de resoul pe care ni l-am adus de acasa pentru a ne face o cafea. Mentinem ordine , nu aruncam tigari pe jos , ne facem patul cind ne sculam si aplicam toate celelalte reguli care tin de respectarea bunului altuia.
Ne vom feri inainte de toate sa ne deranjam vecinii in orice fel. Un barbat se descopera si saluta in ascensor o doamna chiar daca nu o cunoaste , iar doamnele se pot saluta intre ele cu un suris pe buze , fara a fi obligate sa converseze.

DA DIN NOU AM PRIMIT LEAPSA DE LA DORY SI SUNA CAM ASA:CUM AR FII SA AFLU CA AS MAI AVEA DOAR O ZI DE TRAIT...IN PRIMUL RAND CRED CA AS SUFERI UN SOC SI AS CREDE CA E DOAR UN VIS DIN CARE MA VOI TREZI...CRED AS PETRECE ACEA ZI IMPREUNA CU CEI DRAGI MIE SI CRED CA MIAS LUA RAMAS BUN DE LA TOTI INCLUSIV DUSMANII SI CAM ATAT CA AM CAM RAMAS IN PANA DE IDEI....

UN ZAMBET DE COPIL... Din pacate lucrurile contagioase sunt de regula cele din spectrul sumbru al vietii: prostia, ar fi unul, rautatea altul. Zambetul - da, daca este egoist si rautacios. Asta e viata. Raul prinde mult mai repede decat binele. Un zambet pur, inocent nu se ia, pentru ca se intalneste foarte rar. Odata cu pierderea inocentei pierdem si semnificatia vietii. Intr-un anume fel zambeste un copil si intr-un altul un adult. Lucrurile pe care le consideram noi nostime nu au nici o valoare pentru un copil. Toti copii sunt frumosi. Toate animale sunt simpatice cand sunt doar pui. De ce? Simplu: sunt inocente, iar inocenta lor le face frumoase. Cand crestem, societatea ne viciaza si ne pierdem puritatea. Intreaba un copil despre un adult daca e frumos si sa vezi ce o sa-ti raspunda. La el frumusetea nu este legata de aspectul fizic, ci de frumusetea sufletului. Hai sa invatam de la cei mici ce este frumusetea! Numai atunci vom afla lucrurile cu adevarat frumoase.

Am intalnit destul "vorbe de duh despre zambet". "Zambeste ca maine va fi mai rau!" - este probabil cea mai cunoscuta expresie, care are si un substrat destul de interesant, insa am gasit chiar pe acest site o parafraza a acestuia: "Zambesc ca nu stiu cum va fi!" pe care eu o consider mult mai profunda. Asa ca ar trebui sa dam ascultare indemnului si sa zambim, ca daca maine va fi mai rau? Poate va fi mai bine, dar avem aceasta certitudine? Medical s-a constatat ca atunci cand zambesti ti se contracta mai putini muschi decat atunci cand stai incruntat. Asa ca sa fim practici si sa si economisim niste bani (dati pe cosmeticale) si sa zambim. Unii aplica o terapie prin ras, dar oare este acesta rasul nostru. 

Brancusi spunea ca cei care uita sa fie copii si pentru o clipa au murit, hai sa fim copii si sa zambim, din tot sufletul, sa nu fim rautaciosi si sa ne bucuram ca cine stie ... poate maine nu vom mai fi!

Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele ii dau farmec, reprezentand o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stansa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se intorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme si anume copilaria.
Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca pe cand alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Toparceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia.
Cel mai cunoscut monument romanesc ridicat copilariei, „Amintiri din copilarie”, ilustreaza foarte bine relatia de complementaritate dintre joc si copilarie. Copilul Nica se joaca mereu. Fie ca este vorba de furtul cireselor sau de inscenarea unei slujbe bisericesti ori de jocul cu batul, atitudinea copilului este de nepasare puerila. Frumusetea operei sta in dezinvoltura cu care omul matur povesteste propria-i copilarie, identificandu-se pana la un punct cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor. In fond, scriitorul isi joaca rolul sau de copil astfel invitandu-ne in lumea sa pentru a ne putea arata farmecul varstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Ca si in povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul roman are cateva puncte in comun, ne sunt povestite ispravile unui copil de 13-14 ani, trecute de mult si devenite de neuitat prin ceata amintirii. In acest sens amintesc binecunoscutul roman “Aventurile lui Tom Sawyer”, al faimosului scriitor american Mark Twain. In acest roman ne sunt relatate nazbatiile lui Tom, personajul principal, care impreuna cu Huckleberry Finn,cel mai bun prieten al sau, se joaca de-a detectivii. Aventura este tema romanelui si jocul devine un motiv adiacent ei.
Un simulacru reprezentativ creat de Mark Twain ramane „Print si cersetor”. Doi copii apartinand unor paturi sociale diferite isi schimba identitatile si de aici se naste o adevarata aventura. Jocul ia o intorsatura putin dramatica atunci cand cei doi descopera ca nu-si mai pot capata inapoi identitatea adevarata. Ei sunt aruncati in medii diferite si realizeaza ca stilul de viata cu care fusesera obisnuiti este cel care li se potriveste. Cu greu vor reusi sa redevina ceea ce fusesera, caci aventura cunoasterii se transforma intr-o capcana din care vor iesi abia dupa mai multe incercari, ca intr-un joc periculos.
Poezia “Copii eram noi amandoi” reprezinta un simbol al temei abordate, reliefandu-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: “Din loji de nuca car cu boi/ Faceam”(fragment ce ne indica prezenta jocului), “Adesea la scaldat mergeam/In ochiul de padure”(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). Intre cei doi frati, mai probabil de cruce decat de sange, se infiripa o legatura puternica avandu-si originea in jocurile copilaresti. Imaginatia lor nestavilita transforma in turnul Vavilon un castel din carti de joc si niste sarmane broaste in inamici de temut. Omul matur vede cat de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau. Sfarsitul poeziei reprezinta un suspin dureros al poetului cu privire la despartirea lor fizica, intrucat intre ei exista o legatura pe care nici moartea nu o poate distruge: „Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus!/ Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a inchis/ In strainatate - / Poate-s deschisi si-n groapa!¦ Dar ades intr-al meu vis/ Ochii mari albastri/ Lumineaza - un suras./ Din doi vineti astri/ Sufletu-mi trezeste.”
O alta legatura infiripata tot prin joc este prietenia dintre Danut, Olguta si Monica. Cei trei copii devin un singur suflet, un singur destin, pe mosia Medeleni, primele lor activitati fiind jocurile. Daca Monica, maturizata inainte de vreme, este in stare sa renunte la lupta in micile lor intreceri sportive, Danut si Olguta au din plin spiritul competitiei. Curiozitatea copilareasca si imaginatia lui Danut o transforma pe Monica in Ileana Cosanzeana si, crezandu-se el insusi Fat-Frumos, o saruta pentru prima oara. Mai tarziu, indepartat si insingurat, el va gasi refugiu in sufletul ei bun si iubitor. Povestea celor doi se sfarseste cu o casatorie reusita. Astfel, putem afirma ca si iubirea, sentimentul cel mai cantat in versuri, se poate naste din joc.
Un alt joc, dureros de data aceasta, il joaca Olguta. Ea isi ascunde durerea, sentimentele, gandurile fata de familie si de prieteni, pare mai fericita decat este. Desi pe fata ei se observa anumite semne - simulacrul ei nu este perfect - Olguta isi insuseste fara ca altii sa-si dea seama, o viata care nu este a ei, de om fericit, de om linistit, caci in realitate zbuciumul interior nu-i da pace. Logodna fratelui sau cu Monica distrage atentia celorlalti astfel incat jocul ei se desfasoara fara vreo interventie din exterior. Motivele ei sunt intemeiate – stia ca ceilalti vor suferi afland de boala ei si ca vor incerca s-o impiedice sa faca gestul disperat, as spune eu- si Olguta si-a jucat atat de bine rolul incat vestea sinuciderii ei a cazut ca un traznet peste cunoscuti.
Aceasta subiectivitate cu care este tratata copilaria desluseste un univers specific, in care un obiect are o imagine aparte si fiece conceptie este filtrata prin prisma proprie, devenind specifica poetului. Aparand in mai multe opere literare, jocul a luat diferite forme de-a lungul timpului. Sensul lui s-a schimbat de la un scriitor la altul, de la cel prim de activitate distractiva pana la cel mai profund. Unul din meritele sale cele mai mari este ca bogatia aceasta a sensurilor sale a sporit frumusetea si varietatea literaturii insasi.

LUMEA POVESTILOR

TWEETY AND SILVESTER

CEI TREI PURCELUSI!!

Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie.

Copilăria. Singurul paradis pierdut.

Copilăria este inima tuturor vârstelor.

COPILARIA ILUSTRATA IN POZE:

Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii - la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.

COPII CA SI MINE



Dincolo de aparenta realitate exista o lume a sentimentelor si trairilor intense de unde ne extragem esenta continuitatii pentru a putea supravietui obstacolelor vietii.
Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si candoare.In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul.
Sunt un copil si ma simt o norocoasa pentru ca viata mi-a dat poate prea multe sanse si nu intotseauna le-am valorificat la superlativ. Privesc de jur imprejur la ceilalti copii.Atat de mult potential zace in inocenta incat am putea recladi o lume a zambetului vesnic si al pacii interioare.
Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.Toate gandurile marete,toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.Sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar traita.Copii detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.
Merita sa lupti pentru a castiga increderea unui copil,caci inima lui e mai pretioasa decat o comoara,mai fragila decat o floare,mai bogata decat intreaga avere a lumii.Copii ca si mine sunt pretiosi si merita sa fii alaturi de ei mereu.

• 11 LUCRURI DESPRE MINE:
• AM PRIMIT LEAPSA DE LA DORIS SA SPUN 11 LUCRURI DESPRE MINE CE MA CARACTERIZEAZA:
• 1.CONSIDER CA NUMARUL MEU NOROCOS ESTE 13 CHIAR DACA MULTI IL CRED UN NR CU GHINION MIE INTOTDEAUNA MIA PURTAT NOROC.
• 2.URASC MINCIUNA
• 3.IMI PLAC FOARTE MULT FLORILE
• 4.IMI PLAC MELODIILE LENTE SI ROMANTICE
• 5.URASC PISICILE PENTRU CA ATUNCI CAND ERAM MICA UNA MA ZGARIAT SI DE ATUNCI NU LE MAI PLAC
• 6.IMI PLACE SA PETREC FOARTE MULT TIMP ALATURI DE PERSOANA IUBITA
• 7.IMI PLACE SA FAC POZE
• 8.IMI PLACE SA DORM
• 9.IMI PLAC COPII MICI
• 10.NUMI PLACE SA SE TIPE LA MN
• 11.IMI PLACE SA CALATORESC