Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă multe.

E primavara, un anotimp frumos datorita zumzetului vietii care este peste tot, un anotimp plin de musculite enervante care intra in toate orificiile posibile, dar poate ca asta e farmecul, de fapt cu siguranta musculitele sunt simbolul primaverii. Totul se intampla atat de brusc, intr-o dimineata mai calduta, se intampla sa iesi undeva sa vezi un petec de verdeata, iar atunci te loveste, nu sentimentul ca e primavara, ci musculita, atunci stii ca luniile de speranta si de bucurii de care iti era atat de dor tocmai au sosit.

Dar odata cu debutul primaverii, incolteste un sentiment care te face sa fi nostalgic. Nu stiu daca se intampla tuturor dar mie cel putin mi se intampla exact la inceputul primaverii in fiecare an, cum se incalzeste putin afara. Atunci realizez ca a mai trecut o iarna friguroasa si cu putine realizari, cu multe straturi de haine si multe servetele folosite. Ma gandesc de fiecare data la vara trecuta care intotdeauna imi aduce in minte unul sau mai multe evenimente de care mi se face dor, dar faptul ca nu e tocmai vara si nu se pot inca relua ajung sa ma intristeze.

Primavara e defapt un preludiu chinuitor pentru o vara care tot timpul va fi frumoasa si plina de evenimente, poze si amintiri superbe pe care nu ajungi sa le realizezi decat tocmai dupa iarna in primele zile mai caldute. Atunci amintirile se transforma, cu o simpla revedere a unor poze, acesta capata o aura speciala, amintiri care pe vremea acea nu aveau aproape nimic special. De exemplu o plimbare, ce simplu si nesemnificativ poate parea nu? Dupa o iarna de plimbari brat la brat cu autobuzul, acea plimbare in toiul verii, pe care soarta a facut sa o si fotografiezi, pare raiul pe pamant.